Trasee turistice – Câmpina și împrejurimi

Trasee turistice – Câmpina și împrejurimi

Situarea localităţii în plină zonă subcarpatică, la confluenţa văilor Prahovei şi Doftanei, face ca oraşul cu vechi tradiţii turistice şi împrejurimile sale, să fie şi azi apreciate şi frecventate de foarte mulţi vizitatori veniţi, atât din toate colțurile ţării, cât și din străinătate. Informații despre câteva dintre traseele care oferă posibilitatea organizării unor plimbări relaxante în natura primitoare a celui mai însorit oraș din țară, puteți afla din rândurile următoare:

  1. Traseul Muscel – Voila – Șotrile

Primul punct de atracţie de pe acest traseu este reprezentat de « Satul de Vacanţă », situat pe dealul Muscel, în plin soare, la altitudinea de 560 m în imediata apropiere a zonei de agrement « Fântâna cu cireşi ». De aici, din acest « sat de vacanţă », se poate admira panorama întregii terase a Câmpinei, inclusiv panorama munţilor Bucegi. La câteva sute de metri, începe pădurea Voila, care conferă o atracţie în plus. După circa 5 km de mers prin pădure, se ajunge în comuna Şotrile situată la o altitudine de aproximativ 800 m. Înainte de a pătrunde în comuna Şotrile, se poate face o scurtă plimbare până pe vârful Cucuiatu (826 m), cel mai înalt vârf din zona Câmpinei.

  1. Traseul Văii Doftanei

Valea râului Doftana ce mărgineşte flancul estic al terasei Câmpina, oferă oportunitatea desfășurării unor excursii deosebit de plăcute, mai ales de când s-a construit barajul şi lacul de la Păltinoasa. Dacă în trecut această vale a râului Doftana, era mai puţin cunoscută, şi folosită mai mult ca legătură pentru exploatările de pădure, azi este deosebit de frecventată, atât de câmpineni, cât şi de excursionişti din întrega ţară, atraşi de pitorescul ei deosebit. Este de menţionat şi faptul că în urmă cu câteva secole, şi pe valea râului Doftana, se realiza un trafic comercial cu Transilvania, comuna Teşila fiind şi ea un punct de vamă, chiar dacă era numai o cale secundară de legătură.

  1. Traseul Câmpina – Băile Telega

Ocnele de sare de la Telega au constituit în trecut şi un loc de detenţie pentru haiducii şi ţăranii răzvrătiţi, dintre care îl menţionăm pe cunoscutul haiduc de la începutul secolului trecut – Iancu Jianu. Aceste băi sunt recomandate pentru afecţiuni reumatice, neurologice şi ginecologice. Un alt obiectiv important este « Muzeul Doftana ». Deschis publicului în luna noiembrie 1949, în fostul penitenciar Doftana, de tristă faimă, loc de detenţie pentru foarte mulţi luptători pentru libertate şi progres. Penitenciarul Doftana, supranumit « Bastilia României » a fost construit între anii 1894-1897, după modelul unei închisori din Belgia. Clădirea este împărţită în 8 secţii, numerotate alfabetic de la « a » la « h ». Cea mai cunoscută şi mai sumbră a fost « Secţia H », în care deţinuţii niciodată nu vedeau lumina soarelui. Distrusă la marele cutremur din 10 noiembrie 1940, sub zidurile ei prăbuşite şi-au găsit sfârşitul un număr de 15 încarceraţi.

  1. Traseul Câmpina – Brebu

Începând cu jumătatea secolului al XVII-lea, Brebu devine reşedinţă domnească de vară datorită lui Matei Basarab, care, simțindu-se atras de farmecul acestor locuri, îşi construieşte aici o reşedinţă formată din casă domnească, mănăstire, zid de incintă şi turn de intrare. Ridicarea acestor construcţii a început în jurul anului 1640. Tot acest complex se află situat în centrul comunei. Folosit iniţial ca locuinţă domnească de vară, fosta reşedinţă adăposteşte astăzi un deosebit de interesant muzeu al epocii « Matei Basarab – Constantin Brâncoveanu ». Ieşind din complexul arhitectural, un alt punct de atracţie este reprezentat de lacul din spatele muzeului. Format prin dizolvarea stratelor de gips şi sare din platforma terasei Brebu, lacul are o suprafaţă de aproape 4 ha şi o adâncime de 12 şi este umbrit de o pădure de conifere.

  1. Traseul Câmpina – Poiana Câmpina – Schitul Poiana

Monument de arhitectură, schitul Poiana este ctitoria spătarului Toma Cantacuzino, cel care a fost nepotul domnitorului Ţării Româneşti Şerban Cantacuzino. Pictura ei originală a purtat semnătura cunoscutului şi talentatului zugrav Pârvu Mutu. Din păcate, nu se mai păstrează nimic din pictura originală, biserica fiind afectată de cutremure şi mereu refăcută. Nu s-au mai păstrat nici chiliile vechi, iar din zidul de incintă se mai păstrează doar urme. Se mai pot vedea doar zidurile vechiului beci cu bolţile sale subterane. Edificiul atrage prin supleţea liniilor arhitectonice şi prin ornamentaţie.

Informatii de Contact

Ne intalnim la start aici: